//striped trip

DSC_0479

Deci staţi să vă zic.
Am început un nou serial (White Collar, ştiu, n-am idee de ce nu l-am văzut până acum, recomand) şi, în timp ce admiram splendoarea lui Matt Bomer făcând pe smartass-ul la sfârşitul primului sezon (pentru că minim un sezon pe zi is how you do it), am pus pauză şi brusc mi-am zis că vreau să scriu. Aşa că hai să scriu. Că doar n-am scris de mult. Dar despre ce? Nu ziceam eu că vreau să mai scriu ceva pe blog? Aaa, da, ce blog? Mai există? Păi să vedeţi, că doar am primit întrebarea ”Cum mai merge cu blogul?” de la ultimul meu articol până acum prea des ca să-mi pot aminti. Cât a trecut de atunci? Cică 5 luni. Vreun regret? Absolut niciunul.
Acuma ce s-a întâmplat în aceste 5 luni urmează să vă povestesc. Şi nu numai. Am să vă povestesc ce s-a întâmplat în ultimul an din viaţa mea. Luna trecută am împlinit 19 ani, toate bune şi frumoase, tot luna trecută s-a împlinit un an de când acest blog există. La mulţi ani, Annvenue! Cu cinste cu tot!
DSC_0530DSC_0524

Păi o să încep prin a spune că ultimul an din viaţa mea a fost destul de palpitant. Am cunoscut o grămaaadă de oameni. N-aş zice că mi-am făcut prea mulţi prieteni pe bune, dar aş zice că sunt recunoscătoare pentru fiecare persoană pe care am întâlnit-o în această perioadă. De ce? Păi, în mare parte, majoritatea a venit să-mi plesnească obrazul şi să mă-nveţe o lecţie bună pe care poate trebuia s-o ştiu de mult. E ok, am păstrat lecţiile, oamenii nu. Adică dacă ei nu vor să stea în viaţa mea, de ce să-i oblig eu? Eu sunt dispusă să ofer tot ce am de oferit, atâta timp cât persoana respectivă a înţeles cât valorez. Şi valorez mai mult decât nişte poze fancy pe facebook şi o pagină de wordpress pe care, mai nou, îmi dau cu părerea. Ce-ţi mai e şi cu reţelele astea de social media? Sincer, motivul pentru care am un blog pe care-mi postez hainele e pentru că am câteva idei şi vreau să le-mpart cu restul populaţiei feminine care caută cu disperare noi surse de inspiraţie. Când eşti femeie e greu. Trebuie să ne zbatem zi de zi în faţa dulapului de fiecare dată înainte să ieşim din casă, să plângem, să amânăm întâlniri doar pentru că ”nu avem cu ce să ne îmbrăcăm”, deşi chiar ieri ne-am achiziţionat o jumătate de colecţie la reducere, şi să ne gândim cu 3 luni înainte de un majorat cu ce pantofi merge rochia. Chiar dacă încă nu ştim ce rochie. Şi plângem iar. Mai des decât plângem pentru luceferi.
Mă-ntreabă lumea de facultate. Limbile străine sunt superbe, mai puţin atunci când ai ales facultatea asta gândindu-te că o să ai un job bun după ce o termini, dar fără să te gândeşti că la un moment dat ţi se pune pata şi poate nici n-ajungi până acolo. Nu-i uşor nicăieri. Dacă vrei să-ţi continui studiile, ai de tras tare, de petrecut nopţi citind Shakespeare şi alţi clasici, chiar dacă nu ai energia necesară pentru asta, dar ai avea pentru un rooftop party subit. Iar dacă faci alegerea greşită, de party regreţi doar a doua zi, de facultate puţin mai mult.

DSC_0490

N-am uitat de outfit. Port un tricou în dungi de la Romwe, că nu ştiu dacă scap vreodată de obsesia mea pentru dungi. Aşa că am şi pantalonii în dungi. De la Bershka, via Kurtmann. Botinele-s din H&M, iar rucsacul din New Yorker. Ochelarii de hipsteriţă sunt cadou de la un hipster drag, nu mă-ntrebaţi de brand. N-am idee. Ştiu doar că îmi plac.

DSC_0467DSC_0486DSC_0561

Tricou: Romwe
Pantaloni: Bershka (via Kurtmann)
Botine: H&M
Rucsac: New Yorker

Advertisements

One thought on “//striped trip

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s